Ideea care mă urmăreşte e că şansa picturii mele este tocmai ghinionul de-a trăi în Est şi de-a lua parte la toate coşmarele acestei epoci ce mă obsedează în drama picturii ce fac. Fantezia mea avea nevoie de drumul întortochiat al dramei omeneşti văzută în toată cruzimea, violenţa şi laşitatea care continuă să umple de secole istoria.Trăim în epoca sindromului distructiv şi-al omagiului permanent. În lumea aceasta pictura mea îşi caută un loc al ei onorabil.