Bătrâneţea m-a găsit la acelaş şevalet unde de când mă ştiu, mă amăgesc cu iluzia că stăpânesc o mulţime de taine ale culorilor de pe paletă. De câte ori am clipe de îndoială şi de zbucium îmi vine în minte rugăciunea Henriettei Charosson auzită de la Nicolae Tonitza în 1935 la sihăstria Durău.