Astă seară Dumnezeul meu mi-e inima grea şi fără nici o speranţă. Anii pe care îi am, oboseala, boala, banii care se câştigă  atât de greu şi se duc atât de uşor, tăcerea şi singurătatea pe care în ultimele zile le simţi ca de plumb şi toate împotrivirile, greutăţile şi  aşteptările zadarnice, îndoielile asupra operei mele şi care vin să mărească uitarea din partea celorlalţi, sentimentul că  totul  este  pulbere  şi zădărnicie, groaza  de anii care au sã vină, Doamne Dumnezeul meu ţi le aduc prinos fiindu-mi, astă seară  singura bogăţie pe care ţi-o dăruiesc...