Anii studenţiei mele se terminaseră în 1930. Facultatea îmi dăduse ocazia să ascult cursurile câtorva profesori remarcabili: Nae Ionescu, Paul P. Negulescu, Tudor Vianu, Ovid Densuşianu... De pictat pictam însă puţin, după crize de disperare urmau stări de apatie iar problema unei evadări sau mai precis a unei plecări în străinătate era irealizabilă. Se visa plecarea la Paris.
