Spre toamna lui 1938, aflând că buna şi sfânta mea mamă este grav bolnavă am plecat în Banat s-o văd. Am găsit-o încă în viaţă. M-a rugat să-i arăt diploma. După ce a văzut-o a plâns şi m-a sărutat. Peste puţin timp a murit lăsându-mi durerea de a nu fi ştiut întotdeauna cine a fost mama.