Nicolae Tonitza a fost primul meu maestru în adevaratul înţeles al cuvîntului, primul ale cărui pareri şi sfaturi au trezit adevaratele rezonanţe din mine, pe care nimeni înainte nu le-a sesizat şi nu m-a ajutat să le dau viaţă. Urmărit de amintirea lui Tonitza am pictat portrete scăldate în lumina aceasta evocatoare a unei atmosfere de muzeu, lucru ce mi s-a reproşat multă vreme.