1949. Ministerul de Interne al Republicii Populare Române dă decretul care va fi baza legală pentru acțiunea de
deportare în Bărăgan a unor familii de români, germani, sârbi, bulgari.
„În iarna lui 1949-50 am fost scos din funcția de Profesor la Institutul de Artă din Iași; excluderea mea din învățământ a rămas un mister nedezlegat.”
1.
Autoportret
[1949]
Cărbune, 35 × 27 cm, nesemnat
Colecția artistului
1950. Părăsește Iașiul și se stabilește la București.
„«Jucătorul de șah» a produs reacție și între adepții demagogiei ce începuse să prindă viață și în lumea manieriștilor picturii speriați de teroarea teoriilor noii ordini sociale. Prietenii din București, între care se numărau Camil Ressu, Dărăscu, Pallady, soții Medrea, soții Ghițescu mă sfătuiau să părăsesc Iașiul care își pierduse poezia de altădată și să mă mut la București unde am deja un nume, fiecare promițându-mi că mă vor ajuta; eram admirat în anii aceia pentru meșteșug…”
2.a
Camil Ressu
1952
Acuarelă, 27,5 × 22 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
Colecția artistului
2.b
Cornel Medrea
[1950]
Tuș, 30 × 29 cm, semnat dr. sus
Colecția artistului
1950. Părăsește Iașiul și se stabilește la București.
„În perioada aceasta am început să utilizez creioanele colorate ca mijloc de studiu pentru lucrări și am format câțiva elevi care au lucrat cu succers în această tehnică (Dan Hatmanu, Constantin Baciu, Eugen Crăciun).”
3.
Theodor Pallady
1950
Creioane colorate, 41 × 31,5cm, semnat, datat dr. jos cu negru
Colecția artistului
„În primăvara lui 1950, am lucrat în atelierul meu de la Iași «Semnarea înscrierii în Gospodăria Colectivă». Lucrarea a fost criticată mai ales pentru că nu am înțeles «momentul de cotitură din viața țărănimii muncitoare».”
4.
Constituirea GAC
1950
Ulei pe pânză, 141 × 171 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
București, Muzeul Municipal
„Anii aceștia în jurul lui 1950 au fost destul de grei, plini de tristețe și dezamăgire pentru cei mai mulți artiști iar pentru mine mai grei ca cei ai studenției… A fost o perioadă în care peste tot fenomenul plastic a fost supus unor presiuni absurde care au stînjenit creația…”
5.
Autoportret
1951
Creioane colorate, 35 × 27 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
Colecția artistului
1951-1952
„În vremea confuză ce a precedat moartea lui Stalin, Europa de Est trăia epilogul penibilului amestec al politicii demagogice în lumea artei. O colegă care lucra într-o editură […] m-a întrebat dacă aș vrea să ilustrez romanul proaspăt apărut al lui Mihail Sadoveanu, «Mitrea Cocor». Am primit, interesat de posibilitățile ce mi se ofereau, de a încerca să ilustrez, într-o tehnică de gravor, niște episoade din viața rurală pe care viziunea mea le reducea instinctiv la o varietate portretistică, terenul pe care-l căutam. Munca mea de desenator mă pasiona.”
6.a
Boier Cristea
1951
Creion, 25 × 16,5 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
6.b
Nastasia
1951
Cărbune, 26,2 × 24,8 cm, semnat, datat dr. jos cu creion
Academia Română, Cabinetul de stampe
„Dar într-o zi lucrurile s-au schimbat. În Răsărit s-a decretat în cultură lupta contra devierilor de la linia ideologică stalinistă, delict grav. Oameni de știință remarcabili, artiști consacrați erau târâți în procese oribil înscenate în care nu existau circumstanțe atenuante. Uniunea Artistilor Plastici ca și celelalte uniuni de creație trebuiau să se conformeze dispozițiilor, să caute și să critice public «vinovații». M-am găsit printre ei, condamnat mai ales pentru faptul de a nu fi acceptat să-mi fac autocritica de pictor-formalist.”
7.a
Nastasia cu floare
1952
Tehnică mixtă, 36 × 27 cm, semnat, datat dr. sus cu brun
Muzeul Național de Artă al României
7.b
Mitrea cu furca
1952
Tehnică mixtă, 46,7 × 34,4 cm, semnat, datat dr. sus cu creion
Muzeul Național de Artă al României
„Plastica trebuia și ea să aibe victimile ei. Se făcuse mult caz de ilustratiile la «Mitrea Cocor» și la «Caragiale». Era ocazia să mi se dea o «lecție». Despre volumul «Teatrul lui Caragiale» nu s-a scris un singur rând în presă. Era vorba despre o ediție de lux care cel puțin se cuvenea să fie semnalată ca apariție.”
8.a
Ilustrație la I.L. Caragiale
1952
Tehnică mixtă, 42 × 37,2 cm, semnat, datat dr. jos cu cărbune
Muzeul Național de Artă al României
8.b
Ilustrație la I.L. Caragiale
1952
Tehnică mixtă, 40 × 32,8 cm, semnat, datat dr. jos
Muzeul Național de Artă al României
8.c
Ilustrație la I.L. Caragiale
1952
Tehnică mixtă, 42,8 × 37,5 cm, semnat, datat dr. jos
Muzeul Național de Artă al României
„Imediat după începutul anului 1952, după a doua reformă monetară care pe mine m-a găsit lucrând în Expoziția Caragiale la un triptic (6 m × 3 m) reprezentând «Prologul», «Revoluția» și «Epilogul» lui 1907, a avut loc așa numita «deviere de dreapta» în urma căreia au căzut foarte mulți vinovați în multe sectoare.”
9.a
Prologul
[1952]
Ulei pe pânză, 300 × 170 cm, nesemnat
Colecție particulară
9.b
Epilogul
[1952]
Ulei pe pânză, 300 × 170 cm, nesemnat
Colecție particulară
9.c
Revoluția
[1952]
Ulei pe pânză, 170 × 250 cm, nesemnat
Colecție particulară
1953
„Stalin murise. Regimul își trăia ultimele zile dar toxinele regimului său persistau. Atmosfera cenușie a minciunii și demagogiei în care se trăia, se propaga și se demonstra ca unică soluție pozitivă, pervertise conștiințele și viciase spiritualitatea. Portretul lui Mihail Sadoveanu a marcat la vremea lui semnalul unei posibile eliberări a picturii de canoanele politice ale realismului socialist. Execuția de un realism clasic împiedica până și demagogia cea mai necruțătoare să găsească motive de intervenție. Profesionalismul m-a ajutat să supraviețuiesc.”
10.
Mihail Sadoveanu
1953
Ulei pe pânză, 134 × 102 cm, semnat, datat dr. sus cu rosu
Muzeul Național de Artă al României
1953. Premiul de stat pentru Portretul lui Mihail Sadoveanu
„Am început portretul cu o pasiune pe care n-o mai simțisem de mult. În mine trăiau imagini scumpe din Tintoretto, Bassano, Titzian, Veronese. Portretul plăcea tuturor, am fost felicitat, lumea îmi surâdea. Apoi a fost expus la Expoziția din 1953 și cu aceasta și-a început viața sa. A fost reprodus până la saturație, în toate culorile pe care le-au vrut tipografii, în țară și în străinătate. A voiajat, pe unde n-a voiajat… Moscova, Budapesta, Venezia…”
11.a
Mihail Sadoveanu
1951
Acuarelă, 33,2 × 31 cm, semnat, datat stg. jos cu negru
Colecția artistului
11.b
Mihail Sadoveanu
1953
detaliu
„Portretul este un «summum». Obligă. Descompus… compus… n-are importanță. Uitați-vă la cei mari, la Botticelli, la Piero, la Giotto. Găsești la ei tot e vrei: stil, prezență, culoare. Tot Portretele trebuie să te facă să tresari și să nu le uiți multă vreme, să te urmărească întruna. Dacă nu reușești să faci privitorul să tacă un moment în fața lor și să viseze renunțînd pentru o clipă la teoriile sale, înseamnă că nu ai reușit prea mult.”
12.a
Soția artistului
1953
Ulei pe pânză, 100 × 75 cm, semnat, datat dr. sus cu roșu
Timișoara, Muzeul Național de Artă, Donația C. Baba
12.b
Lucia Sturdza Bulandra
1953
Ulei pe pânză, 132 × 107 cm, semnat, datat dr. sus cu roșu
Muzeul Național de Artă al României
12.c
Lucia Sturdza Bulandra
1953
detaliu
„La începutul verii lui 1954 m-am reîntors la mansarda de la Iași. Aveam în cap căteva proiecte mari între care vechea idee care mă urmărea demult, o maternitate fără o legendă anume, scenă închinată tăcerii somnului asigurat de veghea mamei, a eternei femei… mama neamurilor. Am început fel de fel de schițe. Femeia din primul plan trebuia să domine compoziția. O scenă îmi revenea mereu în minte din anii copilăriei, trăită într-o noapte când toată casa dormea și trezindu-mă am văzut-o pe mama care, cosând sub lumina lămpii, plângea încet. N-am știut niciodată de ce plângea mama atunci…”
13.
Odihna la câmp
1954
detaliu
„La București începuse juriul pentru expoziția ce urma să se deschidă. Eu eram în întârziere. L-am prezentat la Expoziție și din clipa aceia «Odihna la câmp» și-a început viața ei. A început să se vorbească despre ea apoi să se scrie. Ca întotdeauna, s-a întâmplat și cu această lucrare, aceiași încurcătură; personagiile – adică, mai bine zis singurul personagiu din cei «trei» cel care veghează, femeia, era prea trist ca să poată face parte din prezentul plin de optimism și încredere în viață. Pentru ca deruta să fie curmată, Maxy a sărit în ajutor. El a adăugat titlului completarea «din ciclul 1907». Personagiile nu puteau aparține decât acelei epoci sau în orice caz unei epoci de mizerie. Era de prisos să mă opun, să demonstrez adevărul. Am scris ulterior câte ceva în legătură cu femeia din tablou și cu intențiile mele. «Odihna la câmp» a rămas însă plasată în «ciclul 1907».”
14.a
Odihna la câmp (studiu)
1954
Tehnică mixtă, 40 × 32,5 cm, semnat, datat dr. jos cu roșu
Academia Română, Cabinetul de stampe
14.b
Odihna la câmp (studiu)
1954
Tehnică mixtă, 35 × 38,5 cm, semnat, datat stg. jos cu creion
Muzeul Național de Artă al României
1954. Premiul de Stat pentru «Odihna la câmp»
„Imediat ce a început să se comenteze în scris acest tablou, care a avut darul că a prins, a început literatura pe marginea poveștii celor trei personaje dintre care doi dorm iar cel de-al treilea, femeia, veghează. Unii au scris că istoviți de muncă și mizerie s-au oprit – tatăl și copilul dormind în lumina incendiilor depărtate – probabil dela conacele boierești din 1907. Femeia are pe fața ei revoltă și durere etc. O discuție ce a avut loc în fața tabloului la Muzeu, cineva a remarcat că omul nu doarme «politic».”
15.
Odihna la câmp (detaliu)
1954
Ulei pe pânză, 115 × 125 cm, semnat, datat dr. jos cu brun
Muzeul Național de Artă al României
„Un personagiu care trebuie să exprime un «mesaj» trebuie să doarmă în așa fel încât chiar în somnul lui adânc să se vadă îndârjirea și speranța că lupta nu e zadarnică – să se vadă mai ales bucuria biruinței viitoare care este întruchipată și în copilul care deasemeni doarme. Tabloul a figurat la a 28-a Bienală de la Veneția, la Expoziția din Viena, Budapesta, Belgrad, la Expoziția țărilor socialiste de la Moscova unde a fost expusă pe panoul de onoare al Expoziției.”
16.
Odihna la câmp
1954
Ulei pe pânză, 115 × 125 cm, semnat, datat dr. jos cu brun
Muzeul Național de Artă al României
1955
„Împreună cu un grup de artiști am făcut prima călătorie în U.R.S.S., am călcat pentru prima oară în splendidele săli ale Ermitajului și ale Muzeului Pușkin, m-am speriat în fata cantităților de aur din colecțiile Kremlinului și m-am înduioșat de spaima sărmanului ghid care alerga după noi prin sălile muzeelor și ne mărturisea în secret că nu avem voie să ne oprim admirativ în fata pânzelor lui Picasso sau chiar ale impresioniștilor.”
17.
Autoportret
1955
Ulei pe pânză, 90 × 75 cm, semnat, datat dr. sus cu brun
Iași, Complexul Național Muzeal „Moldova”
1956
„Un an mai târziu am fost invitat să iau parte la Expozitia Română de la Bienala de la Veneția cu câteva lucrări între care «Portretul lui Sadoveanu», «Odihna la câmp» sau «Jucătorul de șah». Bienala îmi lăsase impresia unui bâlci al speculațiilor comerciale ce se puteau face la ora aceea pe seama artelor plastice. A fost prima mea întâlnire cu problemele grele ale artistului în lumea liberă. Veneția m-a coplesit, Bienala m-a întristat. Nu voi face aici aprecieri asupra speculațiilor expuse în numele libertății de creație. Știu doar că ceea ce mă susținea era lumea visurilor mele realiste și tihna atelierului ce mă aștepta.”
18.a
Veneția, 1956
1956
Ulei pe pânză, 63 × 54,5 cm, semnat, datat dr. jos cu brun
Muzeul Național de Artă al României
18.b
Veneția
1957
Ulei pe pânză, 75,5 × 89,5 cm, semnat, datat dr. jos cu gri închis
Muzeul Național de Artă al României
1958. Am fost invitat să primesc să fiu din nou profesor, de data aceasta la Institutul „Nicolae Grigorescu” din București.
„Pictez de pereferință oameni. Realist prin tradiție, prin temperament și gîndire, mă consider posesorul unui registru nelimitat de înțelegere a valorilor plastice indiferent de manieră și tendință. Ceea ce mă interesează este calitatea picturii ce fac și sentimentele pe care vreau să le transmit.”
19.a
K.H. Zambaccian
1957
Ulei pe pânză, 75 × 64,5 cm, semnat, datat dr. sus cu negru
București, Muzeul K.H. Zambaccian
19.b
Portret de fată în roz
1957
Ulei pe pânză, 122 × 89 cm, semnat, datat dr. jos cu roșu
Muzeul Național de Artă al României
19.c
Portret de femeie (E.H.M.)
1956
Ulei pe pânză, 70 × 56 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
Muzeul Municipal, București
„«Țărani» – Tema m-a preocupat de mulți ani. Pornisem altădată cu ideia veche a lui 1907. Chiar tripticul din 1952, partea centrală reprezenta un grup de țărani care merg; merg tăcuți și gravi așa cum merg oamenii aceștia de-a lungul vremii.
Despre pânza aceasta, socotită una din lucrările mele de căpetenie s-a scris mult și a fost apreciată de critică, pentru monumentalitatea grupului, pentru exprimarea simplă, pentru coloritul sobru și totuși foarte bogat, pentru o anumită frumusețe ce s-ar părea că se degajă din întregul ansamblu. Este o pânză de maturitate în care, bizuindu-mă pe un meșteșug pe care îl pun mereu la încercare și din ce în ce mai pretențios, am creat totul cu grijă, folosindu-mi la maximum mijloacele de expresie.”
20.
Țărani
1958
Ulei pe pânză, 183 × 242 cm, semnat, datat dr. jos cu brun
Muzeul Național de Artă al României
1959. Lucrări semnate Baba participă la expoziții de artă românescă la Varșovia, Budapesta, Belgrad; călătorește în Bulgaria.
„În pânzele mele ei vor merge, vor sta în jurul unei mese, sau se vor odihni în spațiul vast al unei întinderi de pământ de care sunt legați ancestral. Oamenii mei, intenționez mereu să fie tăcuți, gravi, fără a fi îndobitociți de mizeie. Îi vreau demni. Eroi anonimi, personaje admirabile pentru drame sau epopei mari.”
21.a
Popas
1949
Ulei pe pânză, 126 × 107 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
Timișoara, Muzeul Național de Artă, Donația C. Baba
21.b
Pamântul
1976
Ulei pe pânză, 95 × 114,5 cm, semnat, datat dr. jos cu roz
Timișoara, Muzeul Național de Artă, Donația C. Baba
22.a
Schiță de compoziție
1956
Sepia, 16,5 × 17,5 cm, semnat, datat dr. jos cu albastru
Colecția artistului
22.b
Somnul (studiu)
1958
Tehnică mixtă, 39,3 × 53,9 cm, semnat, datat dr. jos cu brun
Muzeul Național de Artă al României
„Personajul acesta îmi va stăpâni ani de zile imaginația. Un vechi model din Iași care mi-a pozat timp îndelungat și din care am creat un «tip» ce revine în multe din lucrările mele dintre 1938-1958, un fel de leitmotiv al țăranului meu. L-am folosit pentru compozițiile legate de 1907, pentru popasurile mele, pentru cele câteva «Cine» pe care nu mă grăbesc niciodată să le socotesc un subiect epuizat.”
23.a
Portret de țăran
1950
Ulei carton, 49 × 43 cm. semnat, datat dr. jos cu ocru
Arad, Muzeul de Artă
23.b
1907 (schiță de compoziție)
1954
Ulei pe carton, 50 × 34 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
Arad, Muzeul de Artă
„Imaginea creată de mine prin acest personaj încearcă să devină o sinteză dramatică uneori cu o anumită poezie în care pasiunea mea își cumulează resursele realizate într-o manieră ce-mi aparține și mă reprezintă.”
24.a
1907 (schiță de compoziție)
[1956]
Acuarelă, 15 × 17,5 cm, nesemnat
Colecția artistului
24.b
Țăran (studiu)
1956
Tehnică mixtă, 63,3 × 30,2 cm, semnat, datat stg. jos în creion
Muzeul Național de Artă al României
„Lucrarea «Somnul» din 1959 reprezintă una din numeroasele variante pe aceeași temă a «Odihnei». Întinderea spațiului nu este nicodată limitată pentru mine de un orizont și va apare în compozițiile mele de acest fel, fără accidente peisagistice. Oamenii sunt întotdeauna singuri în spațiul tablourilor mele, oriunde s-ar afla.”
25.a
Țărani (studiu)
1958
Ulei pe pânză, 56 × 46 cm, semnat, datat dr. jos cu brun
Oradea, Muzeul de Artă
25.b
Somn
1959
Ulei pe pânză, 94 × 112 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
Timișoara, Muzeul Național de Artă
25.c
Somnul (studiu)
1958
Tehnică mixtă, 47 × 63 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
Colecția artistului
1960. Expoziție de artă românescă la Praga, Bratislava, Helsinki, Cairo, Alexandria, Atena. Medalia de aur la expoziția internațională de ilustrație de carte, Leipzig.
1962. I se conferă titlul de Artist al Poporului, călătorește în URSS.
„În complexul expoziției din 1962, în care experiențele tineretului abundă, «Maternitatea» mea împreună cu «Natura moartă cu masa roșie» se încadrează perfect.”
26.a
Maternitate
1962
Ulei pe pânză, 101 × 93,5 cm, semnat, datat dr. sus cu negru
Constanța, Muzeul de Artă
26.b
Natură statică
1962
Ulei pe pânză, 108 × 96 cm, semnat, datat dr. sus cu roșu
București, Teatrul de comedie
„Maternitatea, acest inepuizabil subiect m-a preocupat de nenumărate ori. Personal dau noțiunii de realism un sens foarte larg și-i acord o complexitate în care nu intră doar contactul vizual al pictorului cu aspectele exterioare ale naturii și reprezentarea plastică strict legată de aceste aspecte, numite după nomenclatorul acestui secol, aparențe înșelătoare.”
27.a
Maternitate
[1960]
Creion, 17 × 12 cm, nesemnat
Colecția artistului
27.b
Copil dormind
1954
Ulei pe carton pânzat, 36 × 29 cm, semnat, datat dr. jos cu brun
București, Muzeul Colecțiilor, Donația C. Baba
„Dacă o operă de artă, indiferent din care școală sau epocă face parte, reflectă cu mijloacele ei specifice realitatea afectivă a artistului, atunci nu știi care din marile creații de artă ale omenirii nu se pot numi realiste, iar istoria artei s-ar putea numi istoria realismului afectiv.”
28.a
Pagină de caiet (detaliu)
[1960]
Tuș, 8 × 8 cm, nesemnat
Colecția artistului
28.b
Maternitate
1992
Ulei pe carton pânzat, 58,2 × 43,5 cm, semnat, datat dr. jos cu alb
București, Muzeul Colecțiilor, Donația C. Baba
1963. Membru corespondent al Academiei RPR.
1964. Apare volumul „Corneliu Baba” prefațat de Tudor Vianu cu însemnări ale artistului pe marginea lucrărilor; este invitat oficial să expună în Belgia la Muzeul Ixelles din Bruxelles și la Academia de Artă din Berlin Est. Cu acest prilej va fi primit ca membru corespondent al Academiei de Artă din Berlin Est de unde va fi respins după 1990.
„Joi 30 Iulie 1964, în atelier: A început juriul. Lucrăm, triem foarte subiectiv. Se pare că ne-am întors cu 180°. Promovăm primitivi, neoprimintivi, naivi, abstracți întârziați, cubiști răsuflați, orice afară de realiști socialiști. Juriul trimite la plimbare lucrări care acum doi ani erau primite cu entuziasm – bineînțeles fals. Este începutul unui haos. Triem pentru cea de-a 20-a aniversare și nu intră nici o lucrare tematică cu «eliberarea»…”
30.a
Rochia înflorată
1965
Tehnică mixtă, 42,6 × 32,5 cm, semnat, datat dr. jos cu roșu
Colecția artistului
30.b
Călcătoreasă
1969
Ulei pe pânză, 50 × 35 cm, semnat, datat dr. jos cu ocru
Craiova, Muzeul de Artă
30.c
Somnul
1964
Ulei pe pânză, 136 × 100 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
Ploiești, Muzeul de Artă
„Controlul justificat de rațiuni cu totul străine de însăși definiția picturii a încercat să dirijeze amestecarea culorilor pe paletă și să conducă pensula pe pânză. Aceste rațiuni de ordin politic nu vor să știe că roșul, galbenul și albastrul se combină după legi cu totul independente, imperturbabile și în orice caz libere. […] Suntem o generație nenorocită de jalnici eroi invalizi pe toată viața… O generație tristă, viciată, cu spiritul schilodit de minciuni și pervertit de atâtea declarații false, 20 de ani! Ce bilanț trist pentru caractere!”
31.
Autoportret
1964
Ulei pe carton, 52 × 45 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
Bârlad, Muzeul de Artă
1965. Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român. Nicolae Ceaușescu este ales prim secretar al P.C.R., se proclamă Republica Socialistă România.
1966. Cu prilejul unui popas la Paris vizitează marea expoziție Picasso de la Grand și Petit Palais deschisă la împlinirea vârstei de 80 de ani. Expune la primul colocviu Brâncuși la București, călătorește în Japonia ca membru al delegației române la congresul Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici.
1968. Primăvara de la Praga, Cuvântarea lui N. Ceaușescu.
32.
Natură moartă cu șah
1969
Ulei pe pânză, 93,5 × 85 cm, semnat, datat dr. jos cu roșu
Muzeul Național de Artă al României
„Preferat de politici pentru creditul ce-l căpătasem în est și chiar admirat și respectat de unii dintre ei ajunsesem să fiu «impus» atunci când cei ce luptau să «elibereze» arta mă ignorau sau mă respingeau din competițiile locale și mai ales din cele selectate pentru occident, ca nereprezentativ… S-a atins chiar performanța de-a fi omis de pe listele de pictori trecuți ca valoroși pentru o viitoare istorie a picturii românești. Critica «de elită» mă evita ostentativ iar mie nu-mi rămînea altceva de făcut decât, credincios felului meu de a replica, să mai întorc o dată cheia în ușa atelierului meu și să mă pregătesc pentru o nouă demonstrație.”
33.a
Cina
1959
Ulei pe pânză, 118 × 97,5 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
Muzeul Național de Artă al României
33.b
Oțelari
1960
Ulei pe pânză, 173 × 135 cm, semnat, datat dr. jos cu roșu
Muzeul Național de Artă al României
34.
Peisaj
[1970]
Ulei pe carton pânzat, 50 × 65 cm, semnat dr. jos cu roșu
Muzeul Național de Artă al României
„Temperamental n-am fost tentat, nici în tinerețe, nici mai tîrziu, să evoluez în zig-zag ca să fiu cu pictura la zi. «Modele» au trecut pe lîngă mine, m-au interesat ca fenomen justificat al avangardei… Se vorbește din cînd în cînd, și parcă din ce în ce mai des, despre «non-pictură», depre anti-pictură.”
35.
Parada
1970-72
Ulei pe pânză, 79,5 × 96 cm, semnat, datat dr. sus cu negru
București, Muzeul Municipal
1970. Expoziție personală la New York; membru al Academiei internaționale de artă «Tommaso Campanella», Italia.
„Credeți că pictura va muri? Omul contemporan nu mai are timp să contemple un tablou? Există prejudecata că mijloace pictorului s-au epuizat, că automatismul obiectivului fotografic poate înlocui ceea ce mîna și sensibilitatea au creat și creează încă cu ajutorul desenului și al culorilor, că experiența vizuală în epoca industrializării nu mai are nimic cu mijloacele tradiționale al tabloului de altă dată, că, în sfîrșit, pictura va muri sau, după cum a declarat un eminent critic pictura a murit deja.”
36.
Autoportret cu fes roșu
1971
Ulei pe pânză, 58,3 × 49,7 cm, semnat, datat dr. sus cu roșu
Muzeul Național de Artă al României
„Călătoriile în apus semănau cu cele câteva minute de plimbare zilnică a unor pușcăriasi în afara celulei.”
37.
Toledo
1974
Ulei pe pânză, 69 × 76 cm, semnat, datat dr. jos cu brun
Satu Mare, Muzeul Județean
„Pe acest fundal sumbru nu o dată am fost întrebat dacă nu am fost tentat să evadez în Occident în vremurile ce au urmat stalinismului feroce cu atât mai mult cu cât aveam drumul deschis și fără probleme.”
38.
Fata cu pană
1970
Ulei pe carton, 46 × 43,5 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
Muzeul Național de Artă Contemporană, București
„Am avut timp în cei patruzeci de ani și mai bine câți s-au scurs de la debutul meu cu «Jucătorul de șah» să mă întreb ce aș fi făcut eu în vestul libertăților de creație ca și atâția alții din breasla picturii rămași din «patriotism» dincolo de cortină.”
39.
Omul cu ochi verzi
1973
Ulei pe carton pânzat, 35 × 28 cm, semnat, datat dr. jos cu brun roșcat
Timișoara, Muzeul Național de Artă, Donația C. Baba
„Am fost o vreme etichetat în mod peiorativ de pictor psiholog, la fel cum mi se reproșa că întrebuințez o paletă renascentistă. Chinuit de contrastele înseși ale caracterului și psihicului meu, petele mari de închis și lumină mi-au dat emoții și mi-au oferit posibilitatea de-a transmite emoții. Am detestat și detest «efectele». Am pledat și pledez contra lor. Exprimările simple, lapidare mă cuceresc… dar umbra și lumina sunt eu! Sunt eu, cel plin de contraste, de inegalități, suntem noi toți e însăși viața din jurul nostru. Ceiace doresc foarte mult este ca până la sfârșit să rămân «Eu», mare sau mic, indiferent cum…”
40.
Autoportret
1971
Ulei pe carton, 32 × 28 cm, semnat, datat dr. jos cu roșu
Ploiești, Muzeul de Artă
41.
Scenă de gen
1973
Ulei pe pânză, 126 × 116 cm, semnat, datat dr. jos cu roșu
Muzeul Național de Artă Contemporană
42.
Doamna K cu copii
1974
Ulei pe pânză, 90,5 × 91 cm, semnat, datat dr. jos cu brun
Timișoara, Muzeul Național de Artă, Donația C. Baba
1971. Primește distincția Steaua Republicii; conferința de la Neptun pe teme ideologice care instaurează în România microrevoluția culturală după modelul chinezesc; expoziție de artă românească la Moscova, Vilnius, Sofia, Cleveland.
43.
Portret
1970
Ulei pe carton, 42 × 34 cm, semnat, datat dr. jos cu roșu
Timișoara, Muzeul Național de Artă, Donația C. Baba
1973. Distins cu ordinul Profesor Emerit; premiu pentru portret la Expoziția internațională de pictură realistă, Sofia; expoziții de artă românească la Moscova, Washington, Saint Paul, Akron, Chicago, Bratislava, Sao Paolo, Buenos Aires, Montevideo, Beijing, Phenian.
44.
Peisaj (Blocul)
1968
Ulei pe pânză, 66 × 80 cm, semnat, datat dr. jos cu negru
Muzeul Național de Artă al României
„Expunerea lucrărilor mele în Vest – ca invitat personal – cu bune intenții și aprecieri față de arta mea în onorabile spații muzeale – a fost de fapt, în contextul evoluției artelor plastice occidentale, verificarea «ștanțării» mele definitive ca pictor de Est și atît… În Est, unde arta mea era cunoscută și promovată, expunerile erau tratate cu protocolul unor evenimente culturale.”
45.
Toledo
1973
Ulei pe pânză, 69 × 75,5 cm, semnat, datat dr. jos cu brun
Muzeul Național de Artă al României
46.
Cocoși (detaliu)
1980
„Mă interesează că pictura merge într-o direcție sau alta; dar pictura mea este pictura mea cu riscul de-a rămâne un fenomen izolat, urmează calea complexității mele spirituale.”
47.
Cocoși
1980
Ulei pe pânză, 75,5 × 85 cm, semnat, datat dr. jos cu brun
Muzeul Național de Artă al României
„Dacă este bună sau rea asta o va decide timpul care știe să așeze toate la locul lor. De aceea îmi este indiferent când mă văd izolat, sau invinuit de anacronism.”
48.
Arlechin
1974
Ulei pe carton, 31 × 27,5 cm, semnat, datat dr. sus cu roșu
Muzeul Național de Artă al României
„Mă sperii uneori, alteori trăiesc cu voluptate statutul de anacronic. Statornicia mea nu o recomand nimănui, în primul rând pentru că este de natură temperamentală și în al doilea este de fapt o evoluție în profunzime și mai putin în exterior.”
49.
Ca d’Oro
1970
Ulei pe pânză, 50 × 65 cm, semnat, datat dr. jos cu roșu, datat verso
Muzeul Național de Artă al României
1974. Expoziție de artă românescă la Varșovia, Lisabona, Quebec, Caracas, Athena, Glasgow.
„Cele șapte culori ale paletei, la care mă închin de o viață m-au ajutat și mă ajută să-mi realizez visul de a fi de fiecare dată, cred, mai dramatic, mai expresiv, mai pictor. Vremea a trecut, pasiunile s-au uitat, generația de pictori din care fac parte a dispărut aproape complet… Astăzi, în același atelier, cu aceeași paletă, la același vechi chevalet al meu, extaziat sau chinuit de aceleași obsesii ale picturii mari, petrec ceasuri de muncă grea în tovărășia nedespărțitei mele prietene de o viață… singurătatea.”
50.
Autoportret
1979
Ulei pe carton, 22 × 17 cm, semnat dr. jos cu negru, datat verso
Colecția artistului