Inaugurat în 1978 ca secție a Muzeului Național de Artă al României, Muzeul Colecțiilor de Artă oferă o perspectivă inedită asupra societății românești de la începutul secolului XX și până aproape de zilele noastre. Muzeul este adăpostit de fostul palat Romanit, construcție reprezentativă pentru începuturile arhitecturii moderne din București, situată la pe colțul format de Calea Victoriei (în epocă Podul Mogoșoaiei) și Calea Griviței (respectiv Podul Târgoviștei). Restaurată ultima oară în intervalul 2008–2013, clădirea este amenajată astfel încât să sugereze configurația originară și atmosfera specifică fiecărei colecții.

Cele peste 30 de colecții expuse permanent reunesc o mare varietate de lucrări de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă românească, europeană și orientală donate de-a lungul timpului de colecționari și artiști, cei mai mulți dintre ei bucureșteni. Ele reflectă gustul și puterea de cumpărare a colecționarilor, preferința lor pentru valori consacrate ale artei românești sau pentru diferiți artiști contemporani lor, în timp ce colecțiile monografice ale unor artiști evocă preocupările lor plastice.

In anul 2013 li s-a adăugat donația Corneliu Baba, iar lucrările au putut fi văzute începând cu ziua de 4 iunie a aceluiași an, dată la care Muzeul s-a redeschis pentru public, la finalul lucrărilor de consolidare și renovare a clădirii dar și după restaurarea unor piese din patrimoniu.

Proiectul panotării a fost realizat de către dna Maria Muscalu Albani, istoric de artă, dna Liliana Chiriac, șef de secție și Alexandru Măciucă, muzeograf.

Expoziția a fost structurată în jurul unor teme recurente în arta lui Corneliu Baba, dintre care se remarcă seriile de portrete ale unor personalități de seamă din cultura românească (Mihail Sadoveanu, 1951 și Tudor Arghezi, 1960), ale soției sale (Soția artistului, 1957) și autoportretele artistului (Autoportret, 1984).

Această expoziție de grafică a venit în completarea Colecției C. Baba, – inclusă în expunerea permanentă a Muzeului Colecțiilor de Artă începând cu anul 2013 –, care cuprinde lucrări de pictură dar și obiecte personale ale artistului.

La vernisaj au prezentat: dna Roxana Theodorescu, director general al Muzeului Național de Artă al României și dna Liliana Chiriac, șef de secție Muzeul Colecțiilor de Artă. Curatorul expoziției: Maria Muscalu Albani.

Lucrările artistului au fost expuse în cadrul evenimentului Art Safari, în perioada 12–17 mai 2015 și au atras o gamă largă de vizitatori de toate vârstele, de la iubitori și colecționari de artă până la copii și studenți. Pe toată durata expoziției, Autoportretul, Omul cu pătura și Peisaj au atras în mod special atenția publicului.

În timpul desfășurării expoziției, între zilele de 16 și 17 mai, a avut loc evenimentul „Noaptea Muzeelor”, care a facilitat mai ales accesul celor mai tineri vizitatori.

Expoziția deschisă la Muzeul de Artă din Craiova a reunit lucrările artistului din cadrul Colecției „Corneliu Baba” care a fost inclusă în expunerea permanentă a Muzeului și care a cuprins o importantă donație de lucrări de pictură din partea doamnei Maria Muscalu Albani, legatarul testamentar al colecției.

Donația a venit în completarea lucrărilor existente în patrimoniul Muzeului, iar vernisajul expoziției a avut loc într-un spațiu nou, inclus cu această ocazie în circuitul muzeal. Prezentarea întregii colecții de lucrări a constituit evenimentul propus de Muzeul de Artă Craiova pentru Noaptea Muzeelor 2016.

Cu această ocazie a fost publicat un mic album tematic, cuprinzând texte inedite din jurnal, caiete de atelier și reproduceri după pictura și grafica lui Corneliu Baba – George Enescu văzut de Corneliu Baba.

Proiectul a fost realizat de dna Maria Muscalu Albani, cu sprijinul dlui Director Emilian Ștefârță, al dnei Mihaela Velea, șef de secție și al dnei Claudia Mandi, muzeograf.

Expoziția a fost organizată cu ocazia comemorării a 20 de ani de la moartea Maestrului Corneliu Baba, în cadrul SAFARI 2017 și a cuprins o mică serie de lucrări de grafică ale artistului.

„Amintirile de atunci sunt tulburi. Trăiam cu toții într-un provizorat și o așteptare penibile. Țara era ocupată de armata străină de la răsărit, nimic nu mai trebuia să amintească trecutul. Se trăsese cu creta linia de demarcație între Est și Vest. Fiecare săptămână transmitea clandestin noi speranțe. Dar americanii n-au venit. Izbucnise în schimb pacea și cu ea războiul rece. Totul intra în normal. Învățai regulile și tehnica demagogiei, a tăcerii, devenit actor în tragi-comedia în care jucai rolul celui obligat să supraviețuiască pentru viața lui și a celor din jur. Se făcea artă, se scria, se critica se condamna. Lagărele, închisorile erau pline de cei ce trebuiau să ispășească păcatele de a nu iubi pe Stalin. Toți trăiam teroarea zilelor negre și mai ales a nopților când dubele strângeau pe cei bifați pentru delicte politice sau sociale. Tremurai ascultând în întuneric și chinuindu-te să ghicești la care casă s-a oprit după ce a trecut de poarta ta... și-ai răsuflat ușurat. N-am scăpat nici eu de aventura arestării cu un pistol înfipt în gât. Pe motivul că primisem cu o zi înainte vizita unei colege a soției mele, care era urmărită împreună cu soțul ei, un fost procuror, am fost ridicați și, după interogatorii penibile, încarcerați în închisoarea tradițională de pe dealul Galatei. Cei urmăriți, aflând că pătimim din cauza lor, s-au predat și astfel am fost eliberați după două luni de detenție lăsând la dosar, în vara lui 1948, o fotografie tuns și cu număr pe piept. De cei ce ne-au înlocuit nu am mai știut nimic niciodată.”

fragment din volumul Corneliu Baba - Un pictor din Est publicat de Editura Fundației Culturale, 1997. Ediție îngrijită de Maria Muscalu Albani.

Expoziția a fost deschisă din noiembrie 2018 până în aprilie 2019 în Galera Națională a Muzeului de Artă al României și a reunit peste șaptezeci de lucrări din patrimoniul muzeului și din colecția artistului. Alături de picturi și desene din perioada de deplină maturitate a maestrului, au fost incluse pentru prima oară lucrări din copilărie și din anii de școală precum și unele fotografii din arhiva familiei.

Evenimentul s-a evidențiat prin apariția volumului care a deschis seria Confesiuni și Jurnale. Volumul 1: 1944–1965, publicat prin grija doamnei Maria Muscalu Albani, curator al expoziției alături de dna Monica Enache.

Fragment din cuvântul dnei Maria Albani la vernisaj:

„În literatura română, memoriile și jurnalele sunt bine reprezentate, în special de scriitori, istorici, filozofi sau oameni politici, majoritatea personalități complexe, precum Titu Maiorescu, Gala Galaction, Eugen Lovinescu, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Geo Bogza, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian, Miron Radu Paraschivescu, Mircea Zaciu, Nicolae Balotă. În anii din urmă au fost publicate și s-au bucurat de mult interes jurnalele sau memoriile unor dizidenți, victime ale persecuțiilor și represiunii din timpul regimului comunist, figuri emblematice, printre care se remarcă Paul Goma, Nicolae Steinhardt, Jeni Acterian, Arșavir Acterian, Alice Voinescu, Petre Pandrea, Ion D. Sîrbu. Mai recent, s-au afirmat în acest domeniu și scriitori a căror carieră este încă desfășurare, precum Dumitru Țepeneag sau Mircea Cărtărescu.

Mai puțin atrași de stilul confesiv sau de notația cotidiană s-au dovedit a fi la noi artiștii, fie ei pictori sau muzicieni. Dispunem până acum de un foarte interesant jurnal lăsat de Theodor Pallady, de jurnalul lui George Tomaziu și de Jurnalul lui Mihai Sârbulescu. Lor li se alătură acum un artist foarte discret, Corneliu Baba, despre a cărui preocupare de a reflecta asupra actualității și a propriei creații s-a aflat destul de târziu. Volumul lansat în spațiul oferit de Muzeul Național de Artă al României este definitoriu pentru temele creației pictorului, teme pe care vă invit să le vizualizați în zilele ce urmează. Expoziția este deschisă până la 28 februarie 2019.”

În perioada 16 noiembrie 2018 – 1 iulie 2019, Muzeul Quan Shanshi din Hangzhou a găzduit cea mai importantă expoziție în China dedicată unuia dintre cei mai reprezentativi artiști români, Corneliu Baba.

Expoziția a cuprins 60 de lucrări ale maestrului, provenind de la cele mai importante muzee de artă din România și a fost dedicat Zilei Naționale a României și Centenarului Marii Uniri, fiind unul dintr-o serie lungă de evenimente culturale organizate de ICR Beijing pe tot parcursul anului 2018 în spațiul chinezesc.

Demersul expozițional a evidențiat principalele genuri pe care pictorul le-a abordat de-a lungul întregii sale creații, portretul și autoportretul, compoziția cu personaje, dar și natura statică, pictată cu precădere la începuturile creației, precum și peisajul, mai rar frecventat și sortit în timp abandonului.

La vernisaj au participat sute de persoane, oficialități, personalități culturale, profesori și studenți chinezi. Din partea română au participat: dna Doina Păuleanu, curatorul-șef al expoziției și director al Muzeului de Artă Constanța; Constantin Lupeanu, director ICR Beijing; Ioana Ciocan, director al Fundației Centrul Cultural ArtSociety și vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România; Alexandru Bâldea, membru fondator al Fundației Centrul Cultural ArtSociety și Ioana Iulia Tomșa, critic de artă.

Expoziția a fost deschisă din octombrie 2019 și până în martie 2020 la Muzeul Național de Artă al României și a cuprins o serie de evenimente dedicate valorificării creației artistului Corneliu Baba, între care se distinge lansarea celui de-al doilea volum din seria Corneliu Baba. Confesiuni și jurnale: 1965–1977, prezentat cu ocazia vernisajului expoziției, precum și a publicației Corneliu Baba și elevii, în 12 martie 2020, în cadrul unei întâlniri cu foști studenți ai maestrului.

Demersul curatorial s-a sprijinit pe însemnările și reflecțiile artistului din acest interval cronologic și a inclus atât lucrări provenind din patrimoniul MNAR și din colecția artistului, cât și documente din arhiva acestuia, datate din perioada 1965–1977.

Cuvântul dnei Maria Albani la vernisaj:

În 1986 eram redactor la UAP, departamentul publicitate ARTIS, unde apăruseră deja albumele 111 pictori, Graficieni contemporani, Tabăra Măgura (toate edițiile) și apăruse ca propunere mapa 12 desene de atelier. Mie mi-au revenit ca sarcină două mape: Ion Irimescu și Corneliu Baba. Maestrul m-a primit acasă, i-am spus care e propunerea și dacă e de acord să îmi dea 12 desene pe care să le reproducem în această mapă și poate îmi dă și un text despre desen în general.

„— Vă propun să fie și un text pentru că știu că aveți Însemnări printre desene (sau desemne). De ce le spuneți așa?

— Desenul e înțeles în general ca traseu, urmă a unui instrument. Eu îl înțeleg ca descărcare a energiei unui gând plin de o sumă de sentimente, emoții. Intensitatea acestuia lasă într-adevăr urme care sunt desemnate să devină temelia unei lumi, o lume zidită de creator indiferent că este scriitor, compozitor, sculptor sau pictor.”

Mi s-a părut că această amintire mă va ajuta să imaginez o expoziție – confesiune, care să ni-l înfățișeze pe Corneliu Baba retras în liniștea atelierului său din strada Pangratti, în fața șevaletului sau a caietului de atelier.

Convenția propusă este că suntem în atelierul pictorului. Natura moartă, natura vie – peisajele, natura supremă-omul – le găsim pe toate aici. Am montat în câteva panouri mici cu studii, schițe, eboșe, crochiuri doar pe câteva teme: scena de gen, natura statică, Toledo, portrete, regi. Aceste mici lucrări erau adunate de Corneliu Baba pentru a fi ilustrații în Jurnale, atunci când vor fi publicate. Unele dintre ele au devenit lucrări aflate azi în muzee sau colecții particulare.

În perioada despre care vorbim acum, 1965–1977, „imperiul său de supuși”, așa cum își numea lumea artei sale, se îmbogățește. Alături de țărani, oțelari, muncitori, mari portrete, ca Sadoveanu și Bulandra, apar teme noi: Arlechinul, Călcătoreasa, Toledo, Eu jucându-mă de-a Rembrandt, Scena de gen, Regele nebun, o serie de portrete anonime cu titluri deosebite: Fata cu pană, Omul cu ochi verzi, Bărbat cu pălărie dar și altele: Bărbat, Tânără, Femeie - portrete ce vor compune lucrarea Concetățeni (în compoziție, chipul pictorului va fi distribuit asemenea celorlalte portrete). Acest tip de compoziție va fi reluat și în Spaime.

Toate personajele picturii sale sunt supușii săi. Îi numește așa pentru că, atunci când lucrarea o cere, îi poate sacrifica. Scrie într-un caiet de atelier referitor la necesitatea suprimării unor părți dintr-o lucrarea dacă se cere. În lucrarea mare Țărani, în partea dreaptă a tabloului, era pictat un copil care privea spectatorul din expoziție. „A trebuit să îl ucid; mă urmărește și-acum de sub stratul de culoare!”

Am adus în expoziție câteva lucruri inedite din atelierul său. A primit la o vreme un cadou original: un manechin din lemn cu articulații. Amuzat, a început să îl acopere cu bucăți de materiale, la început hârtie, apoi pânză pe care o și colora cu uleiuri. În final, joaca a ajuns atât de preocupantă că a cerut să fie confecționate chiar haine, ca cele pentru Arlechin, Cavaler, Călugăr, Enescu, dar și capete de expresie. Se juca folosind lumina, impostarea în mișcare. Fac parte din lumea atelierului și am folosit această ocazie pentru a le vedea și dvs.

Nu știu cât de departe este de aici până în cealaltă lume, sper însă ca strădania noastră să fie răsplătită, imaginar, cu un zâmbet ironic amar în colțul gurii, așa cum adesea s-a înfățișat Maestrul Baba în autoportretele sale.

Mulțumesc echipei Muzeului, celor de la Square Media, care au făcut posibilă o astfel de construcție și dvs. pentru că ați avut răbdare să mă ascultați.

În perioada 15 noiembrie 2019 – 31 iulie 2020, Muzeul Național al Banatului a găzduit expoziția de pictură și grafică Corneliu Baba în mansarda Bastionului Maria Theresia.

Un număr de 112 de lucrări semnate de Corneliu Baba – desene, eboșe, schițe, studii – unele expuse o singură dată la Muzeul Național de Artă a României, altele deloc, au fost astfel expuse la Timișoara, conturând una din cele mai complexe expoziții privind opera marelui artist național.

La deschiderea evenimentului au luat cuvântul: dna Maria Albani, legatarul testamentar al pictorului și curatorul expoziției, profesorul Marcel Tolcea și criticul de artă Pavel Șușară, care a prezentat opera grafică a lui Corneliu Baba.

Expoziția a fost deschisă din iulie până în august 2020 la Muzeul de Artă Modernă și Contemporană Pavel Șușară și a propus o succintă cartografiere a ultimei jumătăți de secol de pictură românească din perspectiva activității pedagogice, a autorității artistice și a orizontului intelectual pe care le-a impus Corneliu Baba.

Lucrările din expoziție aparțin lui Corneliu Baba și unora dintre cei mai reprezentativi dintre elevii săi: Constantin Baciu, Ștefan Câlția, Constantin Cerăceanu, Mihai Cismaru, Florin Ciubotaru, Vadim Crețu, Dorin Coltofeanu, Dan Constantinescu Cocoru, Lucian Cornescu, Eugen Crăciun, Zamfir Dumitrescu, Aneta Drăgușanu, Semproniu Iclozan, Sorin Ilfoveanu, Liviu Lăzărescu, Gabriela Manole Adoc, Marinela Măntescu, Ionel Munteanu, Virgiliu Parghel, Gheorghe Petrov, Ionel Popovici, Nicolăiță Secrtieriu, Vladimir Zamfirescu, precum și a unor elevi ai elevilor.

Text Pavel Șușară:

„În afară de Vasile Kazar, o altă personalitate exemplară a culturii romane, nici un alt artist nu și-a pus amprenta atât de puternic asupra generațiilor care i-au succedat așa cum a făcut-o Corneliu Baba. Și asta în condițiile în care, alături de el, încă mai erau activi cîţiva importanți artiști interbelici și, în paralel, exuberant și solar, se manifesta Alexandru Ciucurencu.

Prin ce a fost mai convingător, la urma urmelor, sumbrul, îngînduratul, orgoliosul și nocturnul Corneliu Baba decît luminosul, stenicul și fericitul Alexandru Ciucurencu? De ce unul a creat școală, a construit personalități inconfundabile și caractere tari, iar celălalt s-a dizolvat subtil într-o simplă stare de spirit și s-a rătăcit în lăstărișul unui vag epigonism? Cum a reușit o pictură aparent anacronică și încremenită în convenția muzeistică să fie mai convingătoare în absolut decât privirea spontană și gestul liber, atât de solid ancorate în timpul viu și în bucuriile clipei? Răspunsurile, oricît de numeroase și de neașteptate ar fi întrebările, se regăsesc pe deplin în opera pictorului, în direcțiile privirii sale niciodată mulțumită cu aparențele, în orizontul gîndirii sale profunde și sistematice, în spațiul vast al conștiinţei sale morale și, evident, în moștenirea pe care a lăsat-o prin elevii săi. Și abia la această privire, cea retrospectivă, dinspre elevi spre maestru, se văd, cu o claritate exemplară, atât complexitatea personalității artistice a lui Corneliu Baba cât și diversitatea stilistică a ceea ce, în mod curent, înțelegem prin școala Baba. Spre deosebire de școala Ciucurencu, fiindcă tot l-am amintit și pe celălalt mare artist al epocii, care a consacrat o stilistică unitară și o atitudine ușor de recunoscut față de limbaj și față de motiv, a cărei dominantă este contemplația solară și trăirea hedonistă, școala Baba se caracterizează în primul rând, prin implicarea intelectuală, prin natura reflexivă și prin vocația cercetării. Extrem de diferiți stilistic și formal între ei, uneori până la pierderea oricărei coeziuni de grup, fie el și extrem de larg, elevii lui Corneliu Baba nu pictează aproape niciodată realitatea vizibilă ca atare, ci folosesc pictura ca pe o cale de acces către o mai profundă înțelegere a lumii, ca pe un instrument de investigație a realului și ca pe o tehnică de extensie a cunoașterii.

În acest vast univers, pe care l-au generat pictura și personalitatea lui Corneliu Baba, se manifestă cele mai diferite și mai surprinzătoare tipologii artistice, de la Liviu Lăzărescu la Florin Ciubotaru, de la Henry Mavrodin la Mihai Cismaru, de la Vladimir Zamfirescu la Nicolăiță Secrieriu, de la Ștefan Câlția la meteoricul Ionel Munteanu, de la Sorin Ilfoveanu la Zamfir Dumitrescu, de la Sorin Dumitrescu la tragicul paradiziac Constantin Cerăceanu, de la subtila și rafinata Aneta Drăgușanu la sculpturalul și metafizicul Gheorghe Petrov, de la monumentalul Ionel Popovici la carnalul și voluptuosul Virgil Parghel sau de la reflexivul Semproniu Iclozan la fantastul Dimitrie Gavrilean, pentru a-i aminti doar pe câțiva dintre ei.

Într-o ipotetică expoziție care să cuprindă în totalitate moștenirea lui Corneliu Baba în arta românească a ultimilor 5-6 decenii s-ar putea vedea nu numai cea mai viguroasă și mai coerentă imagine a fenomenului nostru artistic, în întregul lui, ci și cele mai consistente fapte de conștiință și cele mai profunde răspunsuri la provocările dramatice și paradoxale pe care istoria ni le-a oferit, în această perioadă, cu o generozitate de multe ori cinică și necruțătoare.”

Fragment dintr-un text de Andrei Pleșu, publicat în revista Arta, 1986:

„Pentru mulți dintre ucenicii săi, Corneliu Baba a fost și rămîne Marea Întîlnire, Trezitorul, Şansa. A avut, ca profesor, talentul esențial de a oferi nu doar accesul la dexteritate, la un sec rețetar de atelier, ci mai curînd intuiția unui întreg univers, mireasma inanalizabilă a unui mister, sub aripa căruia viața și profesiunea participă la o unică și patetică euforie.”

Caiet de atelier XVII – 1988: „Am avut, mai bine de 30 de ani – în calitate de profesor de pictură la Institutul de arte plastice –, ocazia să trăiesc între câteva generații de studenți pe care i-am urmărit în ceea ce făceau, învățat să umblu în vârful picioarelor în jurul lor. Am avut de a face cu pictura lor avangardistă, ostilă convenționalismului academic, plină de fantezie reflectând aproape tot ce se reflectă în atmosfera creatoare după epoca postimpresionistă în lumea occidentală a artei. Într-o perioadă de austeritate ideologică, ce compromitea elanurile picturii, acum 30 de ani, i-am sfătuit să îndrăznească, chiar să riște – i-am apărat – în numele unor principii de pictură ce-i anima. I-am văzut zburând prin spații stelare, i-am văzut explorând lumea abstractă, lumea visurilor absurde sau rătăcind prin lumea basfond -ului omenesc, i-am iubit, le-am ascultat confesiunile. Mă înapoiam de fiecare dată în atelierul meu plin de imaginile, de misterul, de ostentația picturii lor. Aș zice că alături de ei am înțeles ce trebuia să fac eu, trăit în lumea unui început de veac cu o educație de pictură grea. ”

Expoziția a fost organizată și găzduită de prestigioasa Galerie Națională din Sofia și a rămas deschisă până în 23 mai 2021, cuprinzând un număr de 57 de picturi și lucrări de grafică ale maestrului Corneliu Baba din perioada timpurie și matură, oferind o privire de ansamblu asupra celor mai importante teme: regii nebuni, frica, compozițiile bazate pe subiecte religioase și istorice, portretele și autoportretele, nuduri și vedute venețiane. Majoritatea acestor lucrări au fost împrumutate dintr-o colecție privată străină, al cărei proprietar a fost și inițiatorul publicării catalogului expoziției în ajunul evenimentului – Corneliu Baba în Bulgaria, cu eseuri ale artiștilor români și bulgari.

Fragment din textul dnei Iaroslava Boubnova, Director al Galeriei Naționale din Sofia:

„[...] Artistul Corneliu Baba a trăit o viață lungă. Născut chiar la începutul secolului al XX-lea, a trăit până la 91 de ani, asistând astfel la întreaga istorie conflictuală a vremurilor. Într-o perioadă în care conflictele interioare și identitățile divizate erau o problemă pentru mulți, el credea, într-un mod idealist, în înțelepciunea artei. Se considera un realist și totuși se străduia mereu să se ridice deasupra circumstanțelor concrete și să se elibereze de lumesc. Nu a încercat să împingă arta înainte și nici nu a căutat idei, stiluri sau forme noi. Credea în estetica care nu servește nicio ideologie. Conservator și neclintit, el justifică ideea și nevoia unei personalități creative sănătoase în ochii și mintea oricărui istoric de artă care se uită la el de la distanță.

Dacă istoria artei nu este văzută doar ca o succesiune a etapelor unei evoluții, a metamorfozei stilistice și a tendințelor, atunci s-ar putea foarte bine să se dovedească că ea a fost întotdeauna populată de autori ale căror caracteristici sunt atemporale și care, deși nu sunt revoluționari, sunt demni de atenția generațiilor următoare pentru calitatea și perseverența practicii lor.”

Expoziția a fost deschisă până în 17 octombrie 2021 la Muzeul Municipiului București Palatul Șuțu și a prezentat publicului pictură, artă grafică și obiecte din atelierul artistului, integrate într-o scenografie de expunere care a încercat să reconstituie atmosfera creatoare din atelierul marelui pictor român. Un număr impresionant de lucrări, selectate din arhiva/ colecția pictorului, din toate perioadele de creație, au construit un demers relevant pentru care a avut și valoarea unui document confesiv al unuia dintre cele mai importante repere ale artei românești contemporane.

Fragment din textul dnei dr. Elena Olariu, director adjunct Artă, Restaurare și Conservare:

„Tema atelierului de creație nu a fost aleasă întâmplător. Procesul elaborării unei opere plastice nu este facil, presupune multă muncă, frământare, apelul la alți mari maeștri, stăpânirea tehnicilor și noi experimente. Iată ce scria Corneliu Baba într-o revelatoare pagină de jurnal, în anul 1965: Am venit de la atelier după o zi de lucru greu. Am întins singur o pânză mare pentru Pereche și am eboșat-o. Pe pânza albă cu câteva diluări de culoare, ies lucruri admirabile, acumulate. Nu mă satisfac însă. Îmi lasă impresia unei ușurințe. La Institut văd toată ziua lucruri de acestea, interesante ca prospețime, dar… caut altceva. Bineînțeles că suportul contează foarte mult. Chiar foarte mult… Umbră arsă sau Siena arsă pe un strat alb de pânză absorbantă are frumusețe de lemn vechi a cărui culoare nu o poate imita nici un fel de lac sau de patină făcută. Dar negrul transparent alături de roșu! Mă gândesc însă pe de altă parte la brunurile olandezilor, lucrate și totuși strălucitoare. Am văzut la Bruxelles replica făcută de Bruegel cel Tânăr, după Recensământul de la Bethleem al bătrânului Bruegel. Tabloul replică întrece originalul prin adâncimea și dramatismul brunurilor, mai ales în partea stângă a tabloului.

Pictura lui Corneliu Baba este axată pe o analiză aprofundată a tehnicii de execuție și a culorii, dar are și o puternică dimensiune antropocentristă, fiind ritmată de nenumărate motive și teme, unele reluate, altele devenite adevărate obsesii. De la dramatica temă a țăranilor, care se întinde pe o perioadă de câteva decenii, până la obsesiile finale ale «Spaimelor» și «Regilor Nebuni», toate sunt legate de chipul, prezența și existența umană, iar portretele și autoportretele sale sunt nu numai o componentă fundamentală a creației, ci și o nouă cheie de lectură a acesteia.

În ciuda imensului său talent și a popularității sale, Corneliu Baba continuă să fie un artist controversat, uneori renegat, alteori considerat o mare personalitate, care a marcat generații întregi de pictori români. Prin această nouă expoziție care-i este dedicată, o nouă dimensiune a artei sale ni se va dezvălui și prin încercarea de a observa mai atent procesul de creație și atelierul său de creație. Corneliu Baba vedea pictura ca pe un element de asumare artistică a vieții, calea spirituală de pătrundere în realitate și de situare față de ea.”

Conceptul expozițional a fost elaborat de doamna Maria Muscalu Albani în colaborare cu Secția Artă a Muzeului Municipiului București.

O expoziție eveniment deschisă la Fundația Ilfoveanu-Badea, din Pitești, a invitat publicul la o întâlnire și o incursiune în intimitatea atelierului de creație al lui Corneliu Baba. Evenimentul a prezentat o selecție de peste 80 de lucrări ale maestrului Baba, printre care și o lucrare datând din perioada copilăriei, din anul 1910, punând accentul pe lucrări de mici dimensiuni, studii și eboșe.

Evenimentul a făcut parte dintr-un proiect amplu care a avut în vedere readucerea în atenția publicului a lui Corneliu Baba, unul dintre cei mai mari maeștri ai școlii românești de pictură și revalorificarea operei sale deopotrivă prin publicarea Jurnalelor sale și prin realizarea unor expoziții retrospective tematice.

Despre expoziție, istoricul de artă Vladimir Bulat spune: „În esență expoziția aceasta, camerală și profund chibzuită, este un omagiu adus mâinii pictorului Corneliu Baba, de fapt, membrelor sale, care ne-au lăsat drept moștenire – ajutate de mintea pătrunzătoare, scormonitoare și hâtră a artistului – o operă vastă, polivalentă, recunoscută ca proiecție a vremii sale, și pe care urmează să o redescoperim și după editarea celor patru volume ale amplului proiect «Confesiuni și Jurnale», editate de doamna Maria Albani. Fiecare volum jalonează câte o expoziție (începând din 2018) în incinta Muzeului Național de Artă din București, iar volumele trei și patru vor însoți expunerea operei târzii a artistului.”

Expoziția s-a deschis în sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Române și a oferit publicului șansa de a cunoaște 101 piese de grafică și uleiuri, care au constituit donația făcută în numele familia artistului Corneliu Baba de către dna Maria Muscalu Albani, legatar testamentar și curator al expoziției, în completarea lucrărilor de grafică existente deja în patrimoniul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei.

Au fost prezentate alăturat pe simeze autoportretele, portretele unor personalități ale culturii din secolul trecut ca George Enescu, Yehudi Menuhin, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Maria Tănase, Constantin Tănase, sau ale colegilor de breaslă, Jean Al. Steriadi și Camil Ressu precum și profilurile de arlechini și schițe din cunoscutul ciclu Regele nebun sau peisaje citadine, studii de natură moartă și eboșe din caietele de însemnări.

Au prezentat dl Nicolae Noica, Director General al Bibliotecii Academiei Române, dl Vladimir Bulat, critic de artă și dna Cătălina Macovei, șef serviciu Cabinetul de Stampe.

Expoziția deschisă la Muzeul de Artă Cluj-Napoca până în ianuarie 2023 a reprezentat un eveniment de grad major pentru cultura vizuală românească, fiind organizată la împlinirea a 25 de ani de la moartea artistului, una dintre cele mai proeminente și influente personalități ale artei plastice românești.

Curatoriată de istoricul de artă Maria Muscalu Albani și comisariată de muzeografa Alexandra Sârbu, expoziția a cuprins peste 70 de lucrări de pictură și grafică ale maestrului din perioada 1934–1992, care nu au fost expuse public niciodată în Cluj-Napoca. Lucrările, de-o mare însemnătate pentru opera lui Corneliu Baba, provin din colecția Muzeului de Artă clujean, colecția artistului, dar cea mai mare parte dintre ele aparțin unei importante colecții particulare.

Fragment din textului criticului de artă Vladimir Bulat:

„Deși prezența fizică a lui Baba rămâne tot mai mult timp, tot mai departe cronologic, cea artistică – devine tot mai pregnantă, mai lămuritoare, mai prezentă. Este prima expoziție în care arta lui Corneliu Baba este arătată într-un astfel de format. Sunt lucrări puse laolaltă din colecția Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, precum și din două colecții private, una dintre acestea este a artistului însuși.

Retrospectiva clujeană (cea mai veche lucrare datează din 1934, iar cea mai nouă, din 1992) se datorează în chip esențial prezenței covârșitoare a unui număr de lucrări picturale și de grafică, provenite dintr-o colecție străină, din inima Europei, și acest lucru este cu atât mai încântător și reprezentativ, cu cât în ultimele decenii opera lui Baba nu a fost prezentă doar prin expuneri publice, în muzee din întreaga lume, ci și-a câștigat admiratori și printre colecționarii din afara granițelor României. Constatarea aceasta spune multe despre valoarea și limbajul plastic universale, pe care Baba le-a înscris în pânzele sale, astfel că atunci când stătea în fața pânzei, în singurătatea atelierului, nu țintea înțelegerea picturilor sale doar de către cei în mijlocul cărora a trăit întreaga viață, ci, urmând exemplul marilor înaintași în ale picturii, voia să fie înțeles dincolo de timp, și dincolo de geografie. Temele lui sunt unele care nu țin de «modă», sau de gusturi efemere, conjuncturale (mereu și-a pus problema aceasta!). Tocmai de aceea, aplecarea asupra scrierilor artistului ne lămurește o dată în plus, că actul în sine al picturii nu se schimbă, nu anulează manualitatea, pensula, paleta, culorile așezate într-o ordine pe care fiecare artist și-o stabilește, ci se permanentizează prin acestea.

[...] Reîntâlnirea cu arta lui Corneliu Baba, acum într-o dublă ipostază (după ce Confesiuni și Jurnale s-au editat între 2018–2022), de scriitor și de pictor, mă face – în acest moment – să mă situez într-o insurmontabilă cumpănă; la un sfert de veac de la plecarea sa lumească, nu mai sunt la fel de sigur ce îmi place mai mult din ce ne-a lăsat, pictura sau literatura, artistul sau scriitorul!

Scrierile sale, cu o rară cadență literară, ni se arată la fel de consistente, nuanțate, coloristice și pline de bun simț și tact, cum și pictura sa rămâne și rezistă, după ce timpul nu i-a corodat nicidecum din valoare și noima, ci dimpotrivă, le-a închegat pe acestea mai mult decât oricând.”

Finalul expoziției a marcat inițiativa formatoare a instituției culturale ce a găzduit amplul eveniment prin organizarea finisajului expoziției și a lansării cu această ocazie a unui catalog trilingv In Memoriam Corneliu Baba, cu texte critice semnate de Adina Rențea, Vladimir Bulat, Sebestyén György Székely, Mark Lammert și Andrei Pleșu. Traducerea textelor din limba română în limbile maghiară și engleză a fost realizată de Portik Blénessy Ágota, Alexandra Tolescu și Francis Howlett, iar fotografiile și design-ul grafic al volumului poartă semnătura lui Marius Sabău. Prezentarea catalogului a fost realizată de istoricul de artă Sebestyén György Székely, expert acreditat, proprietar și director al Galeriei Quadro, oficiile de gazdă fiind făcute de istoricul Lucian Nastasă-Kovács, manager al Muzeului de Artă Cluj-Napoca.

De asemenea, în timpul desfășurării expoziției, studenții de la Istoria Artelor, Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, sub îndrumarea dnei Alexandra Sârbu, Șef Serviciu Cercetare, Organizare Expoziții și Pedagogie Muzeală în cadrul Muzeului de Artă Cluj Napoca, au avut câteva zile de practică aplicată privind expoziția. Practica s-a încheiat cu tema panotării unei săli a Muzeului, având drept subiect ilustrarea personalității pictorului Corneliu Baba din perspectiva calității sale de profesor, precum și cu un seminar care a pus în discuție aspectele muzeografice ale discursului expozițional.

Desfășurată la Muzeul Colecțiilor de Artă din București în perioada decembrie 2022 – mai 2023, expoziția a marcat comemorarea a 25 ani de la moartea artistului și a prezentat un număr de 50 de lucrări de pictură și grafică realizate în perioada 1977–1997, cele la care s-a referit Maestrul în ultimele două volume ale seriei Confesiuni și Jurnale, precum și o selecție dintre obiectele personale ale artistului.

Lucrările de pictură și obiectele personale au provenit din colecția C. Baba, donată muzeului în anul 2011 de soția artistului, Constanța Baba, la care s-au adăugat alte 12 lucrări de grafică, studii și schițe din colecția artistului, puse la dispoziție de custodele colecției, Maria Albani, cu scopul de a completa demersul artistic, preocupările tematice și tehnice ale maestrului de-a lungul ultimelor două decenii de activitate.

Cu această ocazie au fost lansate volumele III și IV, cele care au închis seria Confesiuni și jurnale.

În Jurnalele sale, Corneliu Baba a dezvăluit diferite aspecte și păreri despre viața și activitatea sa, despre regimurile politice prin care a trecut alături de contemporanii săi. Astăzi, grație Mariei Muscalu-Albani le putem parcurge în cele patru volume: Confesiuni și Jurnale I: 1944–1965, Confesiuni și Jurnale II: 1965–1977, Confesiuni și Jurnale III: 1977–1983 și Confesiuni și Jurnale IV: 1984–1997, editate în anii 2018, 2020, 2021 și 2022. Cele patru apariții editoriale reprezintă cele mai importante resurse care, alături de lucrările maestrului, oferă, atât specialiștilor cât și amatorilor de artă, perspective complexe de înțelegere a principalelor teme abordate în pictură, a opțiunii pentru o anumită gamă cromatică, a stării de spirit a artistului din diferite perioade ale vieții sale, dar și a relațiilor sale cu colegii de breaslă sau cu diferite personalități din alte domenii, precum și a problemelor societății contemporane într-o perioadă de politizare a vieții culturale.

La deschidere au vorbit: dl Călin Stegerean, director general al MNAR, dna Carmen Mușat, critic literar, dl Vladimir Bulat, istoric de artă și dna Liliana Chiriac, șef de secție MCA.

Organizatori: dna Liliana Chiriac, șef de secție în cadrul Muzeului Colecțiilor de Artă și Maria Muscalu-Albani, istoric de artă și custodele colecției C. Baba.

O expoziție unică în arealul Banatului de munte a fost deschisă în perioada martie – aprilie 2023 la Muzeul Banatului Montan din Reșița, cuprinzând 30 de lucrări de pictură și grafică aparținând atât lui Corneliu Baba cât și tatălui acestuia, Gheorghe Baba, expuse public pentru prima dată la Reșița.

Lucrările au provenit atât din colecția Muzeului Banatului Montan – „Donația Corneliu Baba” – cât și din colecția artistului, selecția aparținând curatorului, dna Maria Muscalu-Albani. O întreagă lume de creație a unei personalități artistice cu valoare majoră pentru Banat dar și pentru România exprimată în lucrări ce au ilustrat toate perioadele de creație și temele care l-au consacrat pe maestru: „Spaime”, „Regi”, „Pietà”, peisaje, portretele părinților (Gheorghe și Matilda), autoportrete, cărora li s-au adăugat lucrări realizate de către Gheorghe Baba, într-o expoziție ce a redat stilul a două generații.

S-a adăugat, pe toată perioada expunerii, în sala de conferințe a Muzeului, proiecția a trei filme documentare despre maestru: Pictorul omului, scenariu și regie Florica Holban; Un artist și secolul său – Corneliu Baba, scenariul și imaginea Ion Cristodulo; Libertatea acidă a singurătății, texte Corneliu Baba și Andrei Pleșu, scenariul și imaginea Ion Cristodulo.

Expoziția s-a închis cu un concert și o seară de lectură cu texte selectate din volumele Confesiuni și Jurnale.

Prezentarea expoziției și turul ghidat au fost realizate de dna Andreea Foanene, muzeograf în cadrul Muzeului Național de Artă Timișoara.